Exista o parte dintre oameni care sunt talentati la mai multe lucruri, ca de exemplu in domeniul muzicii, al sculpturii, al teatrului, al scrierii etc. Si cel mai important – cei ce sunt talentati la desen. E o intreaga industrie provenita in urma talentului acestor persoane si ca exemplu stau marii pictori romani: Nicolae Tonita, Nicolae Grigorescu, Camil Ressu, Stefan Luchian, Ion Andreescu si multi altii. Acestia au contribuit intr-o buna masura la imbunatatirea imaginii tarii noastre – Romania.

Talentul de a manui creionul, pensula, este, la unele persoane, innascut [provenit de la parinti si rude] sau descoperit pe parcursul timpului, vorba aia, nimeni nu se naste invatat. Desi desenul nu prea este promovat sau apreciat de unele categorii de oameni, exista persoane ce ar da o avere pe anumite piese de arta, mai ales daca au o vechime relativa. Aici stau ca dovada expozitiile de pictura puse la dispozitie de catre autori, sau de un grup de autori, dupa caz, de unde pot fi si achizitionate tablouri de cei interesati de arta – lucru ce nu se intampla prea des.

Iar acum sa revin la vechea problema ce nu isi gaseste locul doar in industria picturii daca pot zice asa, lipsa fondurilor din partea autoritatilor tarii noastre dragi ce nu isi permite ,,a irosi ” resurse financiare pe pictori, fie ei si descoperiti. O viata plina de incercari si nereusite, as zice eu.

Costurile pentru aceasta pasiune ce devine in timp meseria dintr-o viata a unui om sunt exorbitante, timpul acordat devine din ce in ce mai lung, nelasand timp pentru alte ocupatii. Sunt destule persoane ce renunta la aceasta pasiune din cauza costurilor si din cauza adevarului sinistru – acela ca nu se pot descurca. Desenele realizate necesita, dupa cum am spus, timp, rabdare si suflet or pretul pus de autori nu se va putea compara niciodata cu munca depusa. Si totusi, sunt destule exceptii ce par a face abstractie la ceea ce am descris mai sus.